Schimbarea la față a protecției copilului din România

Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) își exprimă îngrijorarea față de modul în care au fost tratate drepturile copilului în ultima perioadă în România. În luna ianuarie 2018 FONPC atrăgea atenția autorităților, dar și întregii societăți civile, inclusiv mass-mediei asupra faptului că numărul copiilor abuzați a crescut în ultimii ani, dar mai ales asupra faptului că violența împotriva copiilor rămâne încă un fenomen aproape invizibil, deși cele mai recente statistici arată că sunt raportate mai mult de 14.000 de cazuri anual, de exploatare a copiilor, abuz și neglijare și trafic.

În 2010, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copiilor și Adopție (ANPDCA) a înregistrat 11.200 de cazuri de violență împotriva copiilor (www.copii.ro), în 2015 peste 13.500 de cazuri, în 2016 peste 14.000 de cazuri, în 2017 au fost raportate mai mult de 15386 de cazuri, iar în 2018, 15253 de cazuri. Datele statistice care implică copilul au o evoluţie îngrijorătoare în ultima vreme, la fel ca şi premisele infracţionalităţii, pe care le găsim peste tot în statistici. FONPC atrage atenția că există neconcordanțe mari între statisticile Protecției Copilului și cele ale Inspectoratelor de Poliție Județeane, determinate de faptul că multe dintre sesizările primite de poliție și în care există victime minori nu sunt raportate automat și către Direcția de Protecție a Copilului.

Dincolo de datele statistice, și mai îngrijorător este faptul că, atunci când vorbim despre responsabilități, așteptarea generală este ca doar statul să facă ceva, când de fapt, în mod firesc ar fi ca responsabilitatea să fie în primul rând individuală. Asta ar presupune ca fiecare individ care observă sau suspectează un abuz asupra unui copil să aibă o reacție, respectiv să sesizeze suspiciunea autorităților competente. În plus, autoritățile publice trebuie să asigure un sistem funcțional de semnalare a abuzurilor, cetățenii să fie obligați să semnaleze orice suspiciune de abuz, iar poliția să intervină cu celeritate și fermitate în cazurile de abuz, iar autoritățile din domeniul protecției copilului (DGASPC și SPAS) să asigure acompanierea copilului, protejarea de mediul abuzator și să medieze, în sensul respectării drepturilor copilului, intervenția Poliției și Parchetului. Mai mult de atât, România ar trebui să aibă o practică judiciară unitară în ceea ce privește abuzul asupra copiilor, procurorii ar trebui să abordeze cazurile de abuz cu circumstanțe agravante, iar judecătorii ar trebui să condamne, menținând circumstanțele agravante, pentru interesul superior al copilului, indiferent de vârsta pe care o are. Este inacceptabil să avem în România hotărâri judecătorești în care insanța să accepte că fetițe de 9, 10 sau 11 ani au consimțit liber la relații sexuale cu adulți.   

Ignorarea suferințelor copiilor trebuie să înceteze! Este trist că în cazul băiețelului de 9 ani, ucis de mamă la Cluj, nici comunitatea (rudele, vecinii, școala) și nici autoritățile publice nu au intervenit la timp. Este și mai grav cazul fetiței adoptate din Baia de Aramă, autoritățile locale nu au reușit din timp să gestioneze corect situația și să prevină nenumăratele abuzuri emoționale la care a fost supusă minora. Este inadmisibil și inuman ceea ce s-a întâmplat la Caracal cu Alexandra, răpită și ucisă, și la Galați, cu minora de 14 ani abuzată sexual.

Nu mai este timp pentru regrete, nu mai este timp nici măcar pentru scuze, este timpul să schimbăm ceva! Așadar, fiecare dintre noi trebuie să fie conștient că raportarea cazurilor de abuz, trafic, răpire este extrem de importantă pentru viața unui copil.

După raportarea cazurilor de abuz, un fapt extrem de important este pregătirea profesioniștilor pentru a interveni. Cazurile din ultima vreme au demostrat clar că profesioniștii din cadrul autorităților publice nu sunt suficient de pregătiți ca să poată interveni cu profesionalism. Nu putem ignora faptul că în ultimii ani investiția în formarea profesioniștilor a fost minimă, dacă nu invizibilă sau superficială. FONPC și alte organizații non-guvernamentale au investit în formarea profesioniștilor, însă nu este de ajuns, este nevoie ca statul și autoritățile locale să ia serios în considerare acest aspect.

Mai mult, Guvernul și Consiliile Județene, precum și Primăriile trebuie să aloce un buget suficient pentru informarea cetățenilor, pentru a crea un sistem de semnalare a cazurilor de abuz mai eficient, și pentru a susține în mod continuu și obligatoriu formarea reală a profesioniștilor.  Fiecare minut din viața unui copil este prețios și fiecare copil trebuie să fie important pentru noi toți. Tot statul trebuie să asigure mai multe servicii pentru copilul victimă a abuzurilor. Federației ONG-urilor pentru Copil i s-au respins în 2017 toate proiectele depuse pe tematica violenței, pe motiv că ”nu sunt relevante”. Iar ONG-urile care sprijină azi copiii victime nu sunt finanțate de către autoritățile publice. Statul nu a fost în stare să preia centrul FOCUS pentru copii dispăruți, în condițiile în care această structură era singura care derula activități în acest domeniu, cu rezultate remarcabile.

Din 2009 și până în prezent, FONPC a reușit să deschidă trei camere de audiere a minorului în Cluj, Dolj și București, pentru a preveni traumatizarea copilului prin interviuri repetate, prin repovestirea traumei către mai mulți profesioniști. Federația a creat un ghid de audiere a minorului în care sunt incluse și metodele de intervenție în cazul unor abuzuri. În perioada 2017 – 2019, am reușit, împreună cu Ambasada Franței și cu sprjinul fondurilor elvețiene, să formăm peste 30 de profesioniști din cadrul Ministerului Public (procurori), Ministerului de Justiție (judecători), Direcții Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (psihologi și asistenți sociali), Agenția Națională Antitrafic – ANITP și Ministerul Afacerilor Interne (polițiști). Cu siguranță este doar un început, însă profesioniștii pe care i-am format au reușit astăzi să sprijine anchetele cazurilor despre care vorbim. Totodată, au dus la înființarea unei divizii de procurori români specializați în probleme de familie și protecția copilului și la crearea, în cadrul Poliţiei Capitalei – Serviciul Omoruri- a unui Birou în cadrul căruia ofiţerii vor instrumenta infracţiunile comise cu violenţă împotriva copilului. FONPC, cu sprijinul unor companii, a reușit să formeze profesioniștii din sistemul hotelier în vederea semnalării cazurilor de trafic de copii și abuz sexual, însă nu este de ajuns. Anul acesta Federația în cadrul proiectului ”Coordinated Response to Child Abuse and Neglect via a Minimum Data Set: from planning to practice ‘CAN-MDS II’” (CAN MDS II) (Răspuns coordonat în cazurile de abuz și neglijare copilului prin intermediul unui set minim de date: de la planificare la aplicare ”CAN-MDS II”), finanțat prin Programul Uniunii Europene „Drepturi, egalitate și cetățenie” pentru perioada 2014-2020, Subiect: RECRDAP-GBV-AG-2017, într-un consorțiu cu: Institouton Ygeias tou Paidiou (Grecia), coordonator de proiect, The Department of Labour, Ministry of Labour, Welfare and Social Insurance (Cipru), Observatoire national de la protection de l’enfance- GIP Enfance en danger (Franța), Fundació Aroa (Spania), Universitatea ”Babeș-Bolyai” (România), State Agency for Child Protection (Bulgaria), South-West University NEOFIT RILSKI (Bulgaria), HFC Hope for Children CRC Policy Center (Cipru) va sprijini consolidarea capacității profesioniștilor care lucrează cu și pentru copiii din sectoarele relevante pentru protecția copilului din 6 țări membre ale Uniunii Europene în abordarea situațiilor de copii în risc de abuz și/sau neglijare, respectiv, în recunoașterea, raportarea și înregistrarea corespunzătoare a acestora. Totodată, prin acest proiect se dorește ca profesioniștii care au fost formați să își îmbunătățească cooperarea multidisciplinară și intersectorială prin facilitarea schimbului de informații dintre ei, raportarea, urmărirea și prevenirea re-victimizării, iar, în același timp, la nivel de populație, să funcționeze ca un mecanism de colectare a datelor în mod uniform, fiabil și comparabil pentru incidența reală a cazurilor de copii abuzați și/sau neglijați existentă la nivel local, național și internațional.

Tragediile din ultima vreme au arătat clar că deși avem legi, ele nu sunt aplicate, că profesioniștii nu-și cunosc roul și că nu știu să lucreze în echipe inter-instituționale. Acesta este motivul pentru care împreună cu Ambasada Franței și cu alți parteneri insituționali, printre care și Ministerul Public, ANPDCA, CSM  propunem un protocol interinstituțional de raportare și de intervenție în cazurile de abuz împotriva copilului care să  stabilească modul de interacțiune între parchet, poliție, instanțe și structurile de protecție a copilului, spitale, școli și alte insituții direct implicate în protecția drepturilor copilului.

Din păcate, nici mass media nu și-a asumat un rol în prevenirea și în sesizarea cazurilor de abuz la scară națională. Nici televiziunea publică și nici alte televiziuni ori radiouri nu au programe de informare și de educare în acest sens. Rolul mass-mediei nu este doar acela de a da știri despre un caz sau altul, ci și acela de a educa, de a spriji și disemina soluții. Din păcate o parte din mass-media invită în cadrul emisiunilor sau iau interviuri în aceste cazuri unor persoane care nu sunt specializate în domeniul protecției drepturilor copiilor, inducând panică și ducând dezbaterile în direcții care nu sunt benefice devoltării spiritului civic pentru semnalarea cazurilor, pentru sprijinirea profesioniștilor și pentru diseminarea unor informații care să vină în sprijinul unor schimbări. Așadar, este nevoie ca și jurnaliștii să fie formați astfel încât să poată trata cazurile cu minori în spiritul interesului superior al copilului.

Daniela BOȘCA (GHEORGHE)                                                                                            Bogdan SIMION

Director executiv FONPC                                                                                                    Președinte FONPC