FONPC trimiţând o scrisoare deschisă Primului Ministru, atrăgând atenţia asupra faptului cădesfiinţarea ducea la îngreunarea îndeplinirii mandatului asumat prin legea 272/2004 în domeniul drepturilor copilului, acela de a aborda copilul ca titular al tuturor drepturilor sale precum şi dispariţia unicii structuri specializate responsabilă de monitorizarea drepturilor tuturor copiilor.

În data de 12 iunie 2009, pe baza analizării Raportului de Ţară şi a Rapoartelor Alternative trimise de ONG-uri referitoare la implementarea Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului de la Geneva,  a adoptat Observaţiile şi Recomandările finale adresate statului român. Comitetul recomanda României, în mod specific, întărirea ANPDC şi punerea la dispoziţia acesteia a tuturor resurselor umane şi financiare necesare precum şi conferirea unui mandat puternic pentru a asigura coordonarea efectivă a implementării Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Din păcate desfiinţarea ANPDC din 2010 a dat un semnal negativ puternic cu privire la implicarea Guvernului în continuarea reformelor începute în domeniu din 1997.

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) salută reînfiinţarea  Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie şi apreciază astfel interesul Guvernului faţă de o problematică uitată adesea, dar extrem de importantă pentru viitorul României. Totodată FONPC salută şi numirea doamnei Gabriela Coman, de către domnul Victor Ponta, Prim Ministrul României,  în funcţia de Preşedinte al ANPDCA, subliniind faptul că acest mandat este o dovadă nu numai a aprecierii  pe care Domnia sa o are faţă de un profesionist recunoscut al acestui domeniu dar şi o încredere şi consideraţie faţă de experienţa şi expertiza în drepturile copilului a societăţii civile, a Organizaţiilor Neguvernamentale care intervin, susţin şi uneori suplinesc intervenţia statului.

Menţionăm că Doamna Gabriela Coman a fost până la data de 23 aprilie 2014 Preşedintele ales al Federaţiei ONG-urilor pentru Copil.

În România, sărăcia și destrămarea familiei sunt printre principalii factori ce duc la separarea copiilor de familiile lor, la privarea copiilor de dreptul la educaţie, la servicii de sănătate adecvate sau la petrecerea în mod constructiv a timpului liber. Copiii cu părinți șomeri, provenind din familii monoparentale și cei expuşi la violența în familie, sunt deosebit de vulnerabili la încălcări ale drepturilor lor, care trec neobservate, dar lasă în urmă efecte devastatoare pe termen lung. Copiii cu dizabilități din sistemul de protecţie au acces limitat la îngrijirea de tip familial, doar 20% dintre copiii plasaţi în asistenţa maternală au dizabilități, în timp ce mai mult de 60% dintre copiii din cele instituțiile rezidenţiale au dizabilități.

În ciuda unor dovezi ştiinţifice care demonstrează efectele negative ale insituţionalizării copilului  şi în ciuda interdicţiei prin legea 272/2004 a plasamentului copiilor sub 2 ani în îngrijire rezidenţială, statisticile DPC arată că în perioada ianuarie – septembrie 2013 un număr de 246 copii sub 1 an şi 477 de copii cu vârsta cuprinsă între 1 – 2 ani erau plasaţi în servicii de tip rezidenţial. Acestora li se adaugă alţi 2.072 de copii între 3 şi 6 ani, care nu au parte de îngrijire de tip familial.

După mai mult de 9 ani de la intrarea în vigoare a cadrului legal din domeniu, Legea 272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, autorităţile locale nu au reuşit decât în proporţie de 50% implementarea acestuia. SPAS-urile sunt insuficient dezvoltate în municipii, oraşe şi comune,ceea ce privează beneficiarii – copii şi familiile acestora – de servicii adecvate nevoilor lor.

Deşi aparent DGASPC-urile par să fie bine dezvoltate și structurate, fiind principalul angajator în serviciile sociale la nivel de județ, totusi acestea se confruntă cu probleme serioase.  O evaluare naţională a acestora facută de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice arată că aceste Direcţii au un deficit mediu de personal de 30%.

Un punct de îngrijorare îl reprezintă şi modul în care a evoluat sistemul de adopţii naţionale, în ciuda unui cadru legislativ ameliorat în repetate rânduri.

In perioada 2005 – 2008 numarul adopţiilor naţionale s-a mentinut constant la o medie de 1300 de adopţii pe an şi în ciuda a mai multor ameliorari legislative făcute în perioada 2009 – 2013 cu scopul declarat de a scădea durata de timp a unei adopţii şi de a creşte numărul adopţiilor, totuşi numărul adopţiilor comunicate de fostul Oficiu Roman pentru Adopţii a fost de 580 copii adoptaţi in anul 2013. Această prăbuşire este cu atât mai îngrijorătoare cu cât vine pe fondul unui numar relativ crescut de copii în sistemul de protecţie şi a unei creşteri a numarului de copii adoptabili comunicat de DGASPC.

Doamna Coman şi-a început cariera în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului în anul 1992, ca expert în cadrul structurilor autorităţii administraţiei publice centrale responsabile de protecţia copilului, ocupând apoi succesiv poziţiile de Şef serviciu, Director, Secretar General şi apoi Secretar de Stat.

Bunul management al activităţii instituţiei pe care a condus-o în perioada 2001-2004 este remarcat în  Rapoartele periodice ale Comisiei Europene din 2002 şi 2003. Domnia sa a condus domeniul guvernamental al protecţiei copilului într-o perioadă delicată a preaderării României la Uniunea Europeană. Capacitatea profesională şi managerială au fost recunoscute şi pe plan extern, în relaţiile internaţionale, în 2003 fiind candidatul propus de Guvernul României pentru Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului. Din 2009 este membru al Consilului Director al Federaţiei Europene pentru copii dispăruţi şi exploataţi sexual – “Missing Children Europe”, din ianuarie 2007 fiind numită Director Executiv al Centrului Roman pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual – FOCUS.

Datorită prezenţei active în sectorul neguvernamental, a fost aleasă în anul 2009 Vicepreşedinte al Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale  pentru Copil (FONPC), până în 2013 când a fost aleasă în unanimitate Preşedinte al FONPC.

In calitate sa de Vice-preşedinte, apoi Preşedinte al FONPC a contribuit în mod substanţial, prin abilităţile şi cunoştinţele sale, la consolidarea rolului FONPC de principal interlocutor specializat al statului în vederea elaborării şi redefinirii politicilor publice pentru asigurarea bunăstării copilului din perspectiva drepturilor copilului.

Mandatul nou-createi Autorităţi este pe cât de important, pe atât de complex.

România a depus eforturi considerabile în ultimii 15 ani în direcţia reformării sistemului de protecţie a copilului. Dacă în anii ’90 se vorbea de peste 100.000 de copii care trăiau în condiţii precare în instituţii de stat de mari dimensiuni, acum se poate vorbi de o serie largă de servicii de tip familial şi comunitare precum şi servicii alternative aflate atât în subordinea statului cât şi a organismelor private acreditate.

Totuşi, în ciuda acestor eforturi şi a unei legi speciale pentru promovarea drepturilor copilului intrată în vigoare la 1 ianuarie 2005, reforma sistemului românesc de protecție a copilului este departe de a fi finalizată. Principalele organisme ale statului cu  responsabilităţi în prevenirea separării copilului şi protecţie specială sunt fie insuficient dezvoltate, fie au o organizare eterogenă şi uneori defectuoasă, iar sistemul de protecţie înca îngrijeşte 62.050 copii, din care un număr de 22.124 copii (35.66%) beneficiau de măsură de protecţie specială în servicii de tip rezidenţial în cadrul a 1528 de instituţii din care 110 centre de plasament clasice.

Analizând evolutia adopţiei naţionale, precum şi datele legate de copiii aflaţi în sistemul de protecţie, FONPC consideră că unirea Direcţiei Protecţia Copilului şi a Oficiului Român pentru Adopţii într-o singură instituţie era imperios necesară pentru continuarea integrată a reformei sistemului de protecţie a copilului, care trebuie sa aibă în vedere elaborarea unui mecanism instituţional de identificare şi evaluare a cazurilor de risc social, întărirea capacităţii autorităţilor publice locale, elaborarea de politici familiale integrate în ansamblul politicilor sociale, precum şi orientarea către servicii de tip familial, servicii comunitare şi de integrare şi reintegrare familială a copiilor. Prevenirea separării copilului de familia şi investiţia în finalizarea procesului de dezinstituţionalizare ar trebui să fie priorităţi ale întregii societăţi şi implică coalizarea tuturor factorilor responsabili, dar mai ales o evoluţie coerentă bazată pe nevoi şi pe resurse adecvate.

Dorim succes Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie şi doamnei Preşedinte Gabriela Coman şi ne exprimăm încă odată întreaga disponibilitate de a contribui cu experienţa şi expertiza organizaţiilor neguvernamentale – membre ale FONPC, la dezvoltarea unui sistem coerent de asigurare a drepturilor copilului în România.

În numele a 75 de Organizaţii Neguvernamentale din domeniul promovării, protecţie şi monitorizării drepturilor copilului,

Daniela Buzducea – Vice-Preşedinte FONPC

Ionuţ Jugureanu – Vice-Preşedinte FONPC

Daniela Gheorghe – Director Executiv FONPC